March 12, 2009

When I grow up, I'll propose with a hex nut

I'll propose with a hex nut, because I am what I propose with, tho' I agreed that I'm not a nut, but a fruitcake. Someone else's a nut.
And I'll propose not on top of a tall building, not after a romantic dinner at a chic restaurant, not...not somewhere...ugh! I'll just make up a place. I'll buy a DIY kit and make our own little Fruitcake-full-'a'-nuts-Land.
It'll be called....Trufflegar Square. Yes, Trufflegar.
And nothing'll be pink, nothing. Everything'll be brown. Chocolatishly brownish. Not that everything will suck in our life, but....hey, look on the darkside, brown ain't that crappy....it's sweet!
And d'you know Nelson's column from Trafalgar Sq. ? No, we're not gonna have a Willy Wonka column, because we'll probably have to treat him as a god and sacrifice someone/thing, so that this penis-named god make rain (cocoa milk) fall everytime it gets (meltingly) hot.
Global warming in our little land won't be such a bad thing. If it'll be dry, and it will be, because we probably won't have anything to offer to the god Wonka, we'll just tuck ourselves in melting chocolate. Yes, pretty much like piggies do. Only we can eat our mud. And play with it....in a rather non-forplayish way. But if you insist...
Yeah, I was saying 'bout a column. Well, whaddaya say 'bout a cinnamon column? Does it sound nice,cuz I know it'll surely taste and smell nice.
The clouds? Well...the clouds will be dark. Nooo, don't sigh, it'll be okay. Dark clouds won't bring nasty ass storms, but...cocoa milk showers. Okay, we'll make white clouds as well. Guess from cotton candy, right? Certainly not pink.
And remember how I said you could conquer a mountain? Yeah, by eating it. We'll eat mountains and plant the little flags just like that. "I declare this land in the name of... (burp!)". Hey, whatta we gonna lose? I mean, I'm one skinny little creep, you's got a big butt, so...why shouldn't we eat the damn mountains?
Oh, and hey, there will be no such thing as diabetes. Nope. Tho' I can't promise the same thing regarding venereal diseases.
It'll be nice in our little land, in Trufflegar Square. It's called square because it's biscuit shaped.
And let's make it an island, a square island.
So tell me, what would you take with you on this island?

March 10, 2009

Genius time XI

Eşti frigid, deci te frigi, nu te arzi.

February 27, 2009

Cald.Călduţ.Călâu.

Hai p-afară, e fain. Poate că bate vântul, dar de data asta nu îţi vor mai da lacrimile. Cred.
Hai p-afară să alergăm. Şi o spune asta unul care întotdeauna e "the rotten egg".
Hai p-afară că e soare care rânjeşte fasolea. Nu e soare cu dinţi, pentru că ăla e chitros şi nu împarte căldură. Ăsta e mai special, e soare cu lopeţi.
Hai p-afară to see cars go by. Or motorcicles.
Hai p-afară să vedem Stravropoleos, Şuşeaua, banca on the hill, Grădina Cişmigiu în care am lăsat cele doua fete să vâslească, după ce le stropisem.
Hai p-afară, pe o băncuţă, ca să îţi fac un iepure din hârtie. Ştii, odată am primit un iepure din balon şi mi-a plăcut mult. Vreau să dau şi eu unul, nu neaparat făcut dintr-un balon. Dar...dar am dat deja un iepure din hârtie.
Hai p-afară ca să auzi un tembel vorbind despre lacuri, munţi, burguri şi alte alea.
Hai p-afară că...nu pot să termin ciocolata asta de unul singur.
Hai p-afară să îi facem poze lu' Bucale.
Hai p-afară să vedem la ce ora e trenul spre Buşteni.
Hai p-afară să jucăm şotronul pe dalele din mijlocul Bulevardului Aviatorilor.
Hai p-afară să vedem a cui tarşă se duce mai departe pe marmura din Pasajul de la Universitate.
Hai p-afară că am ţevi pentru cornete. Tu parcă nu ai avut. Şi să facem şi avioane.
Hai p-afară să facem flori din hârtie şi să le punem în pământ.
Hai p-afară fiindcă...ăă..tre'să probez bocancii ăştia de i-am cumpărat.
Hai p-afară fiindcă tot trec prin multe locuri şi mă gândesc la anumite..la o anumită...îmi aduc aminte de...ceva-uri.
Hai p-afară pentru că....dar dacă e să dau ochii cu tine o să îmi transpire palmele şi mă voi fâstâci.
But I shouldn't fear that,should I?
Grab my hand and let's walk.

February 16, 2009

dasdas monkey

De obicei mănânc singur. La marginea chiuvetei sau lângă un perete, dar singur.
Nu aprind lumina, candela luminează suficient de mult. Şi nu îmi iau papuci, oricât de rece ar fi gresia.
Dau perdeaua la o parte pentru a căuta acele ferestre cu lumină, puţinele care sunt la orele astea. Mai văd câte-o "small silhouetto of a man" pe la geam, neinteresat, probabil, de OTV-ul cel de toate nopţile, după care intorc repede spatele şi mă retrag din balcon în bucătărie.
Mai vin aici când mă doare capul, ca să stau rezemat cu fruntea de uşa frigiderului. Mai trag câte un maimuţoi ''meidin ţaina'' cu pretenţie de fridge magnet (magnet frigid?) de coadă şi îl târăsc pe uşă.
Look at him! He doesn't have a headache, he doesn't care about what others say! He never complains, never lies, never does booboos! And doesn't shout at me to stop dragging him by the tail. He cannot do all that, he's lifeless. Lifeless!
Should that make me feel better tho'?
I know the fridge door's my "cure" for headaches, but I know it can't prevent sore throats. Un anumit tip de dureri în gât. Durerile alea care prevestesc ceva, care ţin să mă anunţe că voi face ceva în câteva momente.
Incerc să mă gândesc la altceva.
O portocală. Ah! Not helping me at all. O curăţ; nu a mai fost o singură fâşie lungă, ca în nopţile trecute.
Refuz să văd anumite chestii. Refuz să înţeleg anumite chestii.
Mă fac că nu le văd, că nu le cred.
[interrupted] Great!
Nu pot! Nu pot şi pace!

P.S. : şi iată, gonesc visând numai ciute frumoase.