Ştergar roş' de catifea
Lacrimile-mi cu nesaţ le bea
Soarbe stropul,ropotul,
Soarbe picături sărate,
Ce brăzdeaz-al meu pomete.
Faţa-mi de un roş' carmin
Se-albeşte de atât venin
Venin ce vine-n val vuios
Din pieptu-ngust şi mlădios,
Cariat de timp şi dor.
Faţa-mi albă de nălucă
Stă ascunsă,rezemată
În palmele-mi calde,uscate.
Murmur iar,cu greu,o rugă,
Timpul să mi te aducă.
Nu m-am născut puiet (I guess that means padawan/n00b writer),dar merită să încerc,să văd ce îngrăşământ natural iese.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment