S'tem în septembr'e. Cuprins.

Luna în care coafura nu mai rezistă. Nicio zi fără puloaie, vânt şi gem de trafic.
Luna în care mă duc la slujba de la admiterea la master: "profesorii întreabă, studenţii se-nchină. Şi viţă-vercea".
Luna în care se numără boboacele din liceu şi facultăţuri. De asemenea, luna în care se numără punctele pe care le face Steaua în Europa. Toate cele două, adică.
Luna ciorapilor lycra dalmaţieni, pictaţi cu stropi din băltoacele pline cu apă de ploaie, plină de zoaie.
Lună cu ploaie, dar făr' de ploaie de stele.
Luna lui Doftor Casă, a Familistului si a Simpsonienilor.
Luna gecii de piele şi a bascheţilor uzi.
Luna de dinaintea lunii propice de ieşit cu maşina pe Valea Oltului.
Luna în care la Bucureşti concertează Pistoalele şi cârnaţii trandafir. În deschidere: Avram Iancu şi domnul Trandafir.
Luna lui "3 ani de netuns".
Luna în care ziua şi noaptea termină la egalitate.

Nişte zile la mare, some thoughts about it

Întrucât Facebook are cel mai ghei contor de litere, subsemnatul face cale întoarsă până pe blog-su, ăl' mai blog dintre bloguri. De altfel, şi primul.
Aşadar, caractere galore, că nu mai sunt limitat la 420.

So..câteva zile la mare, some thoughts about it.

• Coaja de portocală se-ntoarcă. Chiar mi-e dor să văd nişte picioare făr' de celulită. It's not a fetish (I think), I just happen to like legs very much. Cu toate astea, nu am putut învăţa ceva pentru admitere la master pe plajă. Not fair, barem de era una din două naşpa, not both.

• Curent căzut în toată staţiunea? Good, now let's play "getting lost from mom and dad, while grabbing people's butts in crowded places". Sadly, I suck at playing this game, just as I sucked playing "losing the tourist" with Quintin at Gara de Nord.

• Zona Vourvourou e de luat la picior, nu se poate lua la pachet. Go visit şi căscaţi obiectivele. La fel şi Peninsula Calcidică.
  

Oh, yeah, şi vreau să fac Olimpul. Trei vârfuri de peste 2900 de metri (Mytikas - 2918m, Skolio - 2912m, Stefani - 2905m), fair enough. Fancy..?

Ai înţeles, măi păsărico?

Am o lună de Twităroşenie pe blogul pitic. Să ne traiască!
Mi-am mutat o parte din chelcăşozurile pe care le-aş fi postat ceva mai greu pe motherblog: pastile, perle. Fireşte, nu le-am mutat de tot.
Twitter e fain pentru postări-instant (just add water, vorba Măgarului) şi pentru că, fiind limitat la 140 de caractere, necesită o oareşcare capacitate de sinteză (mă pricep la asta - vezi tezele din liceu). Dacă ştii ce anume să scoţi dintr-o posibilă ciripeală şi să o păstrezi la fel de interesantă, sau dacă te pricepi la îndesat cuvinte, astfel încât în ambele cazuri să ai maxim 140 de caractere, atunci e de ajuns. Da, e precum făcutul cârnaţilor: ori tai, ori mai îndeşi în maţ.
Twitterul mai e şi o unealtă capitalistă de propagandă a ştirilor cotidiene de interes naţional la nivel de scară de bloc. Adică o folosesc ca să scriu tot felul de porcării despre chestii mondene (vezi Flacăra vomă...movă).
Desigur, nu e totul numai lapte şi miere. Sunt şi lucruri care nu îmi plac.
Nu îmi plac ciripelile de genul "mam trezit, mam dus in baie, am facut laba. nu era apa calda". Asta e, frate: pesemne că toţi aurolacii din Bucureşti s-au aliniat perfect.
Nu îmi place când ciripelile sunt folosite ca reply la IMs sau SMS.
Nu îmi place modul de linkuire în cadrul ciripelilor. Linkul final are un număr standard de caractere, însă contorul nu ţine cont decât de cârnatul de link pe care îl bagi tu. Vei introduce un link de 110 de caractere, nu vei mai avea decât 30 libere, cu care poţi scrie "dă clic aici fraere", iar după postare observi că linkul tău are douăj de caractere, lucru ce ţi-ar fi permis să adaugi un "pana nu te iau la salam pe tine si toata familia ta".
Altceva ce nu îmi place, dar mai ales, nu înţeleg: de ce la scurt timp după ce primeşti follow de la un utilizator, acesta nu te mai urmăreşte, atunci când vede că nu îi dai follow? Brusc şi dintr-o dată, nu mai eşti interesant, domn'e. Măi, să fie.
Twitterul e simplu, e time-saving şi e făcut şi pentru proşti. Aşa că, dacă eşti prea prost ca să scrii un articol de blog, sau prea leneş, atunci Twitterul e pentru tine. Ah, nu! Twitter e pentru persoanele active, comunicative, care doresc să împărtăşească numeroasele gânduri, păreri, ştiri, alegând, din acest motiv, social network-ul în cauză. Mda, pula! Social networking, după părerea mea, este foarte "contradiction in terms".
Eh, oricum, sunt convins că se va umple de chestii ciopârţite, de genul "mh, k. ms. vb mai tz. pup. pa!".
So why Twitter? Deoarece pentru mine e firul pe care îmi pot înşira perlele (iar filozofez, pesemne că mi-e foame). Iar dacă te întrebi dacă am scris ceva pe Twitter cât timp am clocit postarea asta, răspunsul este "da".

Halal....10 (zea-ce)!

Fiindcă unii nu se lasă, şi-ţi bagă şopârla-n casă...
Cică m-a lepşuit Măgaru. Iar dacă m-a lepşuit, apăi trebuie să spun tot, cu toate că nu ştiu dacă voi spune lucruri ciudate. Lookie here, bitch:

• Fact #1 - Hit the road, Jack!

O să mă apuc de acupunctură cât de curând, iar cobaiul va fi o hartă mare a României. Voi pune câte o piuneză (din alea colorate, da), în fiecare loc în care am mers/voi merge. I wanna have the first fish-shaped reverse-hedgehog map in the world. Iar asta se trage de la faptul că îmi place să colind peste sinclinale şi anticlinale, pentru că ţara asta, deşi locuită, este frumoasă; pentru că îmi place în "(temporary) home sweet (temporary) home", locuinţă care încape într-o husă de 20x40cm, deci e cărabilă oriunde. Şi toate astea din vina ta.

• Fact #2- Who's afraid of the small black spider?

La urs mă pot uita, da' la funigei ba. Iar când le fac poze, stau la un metru distanţă şi dau zoom (lua-mi-aş inima-n dinţi să fac un macro!). Şi tot am senzaţia că vor sări.
Încă nu ştiu ce anume mă face să mă tem de păianjeni, însă cu siguranţă nu e faptul că au mai mulţi ochi şi mai multe membre. Nu de alta, dar asta ar însemna că, dacă m-ar freca zeiţa Shiva (purtând ochelari), ar trebui să mă piş pe mine de frică. Probabil e din cauza colţilor, cu toate că proteza unei babe pare mult mai ameninţătoare.

• Fact #3 - We'll have a gay ol' tiiiime!

Pe Yahoo! Messenger scriu cu Comic Sans mărimea 10. Ăăă...roz. Don't get suspicious.
Iar în liceu mi se spunea "Beldi, protector of the uterus", în sensul că nu aş fi făcut nimic vreunei fete. (quote: Poţi să stai lângă Beldi; nu-ţi face nimic). Again, don't get suspicious.
And I am still single. Again, don't get suspicious.

• Fact #4 - ...sitting in a tree, K-I-S-S-I-N-Jesus!

De bine, de rău, iubesc ca un copil. Şi probabil ca unul neamţ, pentru că, de fiecare dată indrăgosteala mă ţinea doi ani. Cu toate astea, sunt curios cum va fi acum. Şi da, cred în dragoste la prima vedere. Sau atingere.

• Fact #5 - Sugar, spice and everything nice.
  

Şi mie mi se spune că am un scris frumos...asta până când te apropii la vreo 30 de centimetri de scris. Mi se spune că sunt "funny", cu toate că mulţi încă nu fac diferenţa între "a face lumea să râdă" şi "a te face de râs". Mi se spune că ştiu engleză, cu toate că la tezele de la engleză nu scriam compunerea de la sfârşit, iar timpurile le puneam (şi încă le pun) cât se poate de "după ureche".

• Fact #6 - Band-awareness.

Un vis care îmi dă erecţii este acela de a cânta la mai multe instrumente în acelaşi timp. Chitară, hi-hats, contrabas, o tobă sau două, muzicuţă....yep, that kinda covers it. Cu toate astea, cred că sunt afon şi sunt sigur că sunt varză la multitasking.

• Fact #7 - Hey, teacher, leaves those kids alone!

Sunt suficient de masochist încât să mă văd profesor de geografie/geomorfologie.
De ce? Pentru că îmi place.

• Fact #8 - Who's your daddy, Luke?

Concepţia mea despre tatăl ideal: struţo-cămilă între Jeremy Clarkson, Ewan Mcgregor, Jim Carey, Mick Jagger şiiii....Moş Nicolae. A, şi un prof de-al meu.

• Fact #9 - !
  

În mod normal, o lămâie din asta stă pe parbriz sau lunetă. La mine stă pe rucsac, atât în faţă, cât şi în spate. Cred că ar fi ciudat să îmi pun una pe chiloţi, dacă e să mă duc la fomei.

• Fact #10 - Merg la sh-o-mpping ca fetele, tu!

Mă opresc la standurile cu jucării şi belesc ochii la maşinuţe.
Dacă tot au pus americanii de-o bază militară la noi, încă de acum câţiva ani, tot de atunci puteau să aducă şi maşinuţe Hot Wheels şi Matchbox. Eh...Şi pe moment, îmi scapă acelea două versuri de la Vama Veche - Hotel Cişmigiu. E bună şi maxima lui Victor Rebengiuc.

Gălănel, iejti!