I'm making a gingerbread man.
Mă întreb cum o fi tatăl perfect. Ăl' de şi-l doreşte fiecare copil, copil purtător de cocoşel, bătător de minge pe maidan şi adunător de - asta dacă mai există aşa ceva - su'prize.
Nu am întrebat lumea dacă există aşa ceva, sau dacă se poate creea. Nici măcar în cartea de bucate nu am găsit răspunsul.
Fir-ar a naibii, să vezi că tre's-o fac şi p-asta, să inventez reţeta. Apăi s-o fac...
Îmi trag şorţul pe mine, iau sita şi încep a cerne.
How should
the Dad be?
Ar trebui să plângă din momentul în care ieşi din pântec. Să-i fută doctorului o palmă peste buca dreaptă, apoi să te ia şi să te ţină, înainte de a o face doctorul sau mama ta. Să nu te bată peste fese. Tu, mic dictator al maternităţii, să începi să râzi. E primul tău râs şi ai apucat să faci asta înainte de a plânge pentru întâia oară. Râs cu plâns, balegă de mânz!
Să fie el primul care se lasă inţărcat, făcându-ţi, astfel, loc ţie, viitor client fidel al lacto-barului "Sânul abundenţei". După care să adoarmă lângă patul în care eşti tu şi mama ta. Să dormiţi amândoi. Amântrei.
Să iţi schimbe scutecul, iar mama ta, întinsă pe pat, cu un sân dezgolit şi cu o mână atârnând în afara patului, să vă privească şi să râdă de îndemanarea lui, de felul în care el jonglează cu pudra de talc, cu uleiul de corp, ca şi cum ar face o plăcintă. Tu, mic dictator al apartamentului, să râzi pentru că deja i-ai luat-o înainte şi ai făcut o plăcinţică.
Să te ridice, să te întoarcă pe toate părţile, ca şi când ar căuta eticheta cu "Made in China" crezând că nu eşti real, după care să iţi învârtă cheiţa din spate, să te pună jos, iar tu, mică jucărie stricată, să începi să mergi de-a buşilea, beat de dragoste si lapte de sân.
Cu ochiul drept să plângă, iar cu cel stâng să râdă când te va auzi spunând pentru prima dată "dada"/"tata"/"tati" sau orice altceva dad-related, spus în limba bebeloneză, de tine vorbită şi înţeleasă.
Să stea întins pe jos, să te ia de mijloc şi să te facă avion. Să se ridice şi să te ridice şi pe tine, să fii mai aproape de tavan. Iar tu, mic Baron-Roşu al văzduhului sufrageriei, să râzi.
Să te ţină pe burta lui, iar tu să te faci că înoţi.
Să te ridice după ce dai cu fundul de pământ, încercând să loveşti cât se poate de tare mingea de fotbal.
Să prindeţi tuberculi, să încolţiţi uitându-vă la desene animate, cartofiorilor de canapea. Să fiţi cea mai bună echipă la proba de "replici-din-desene-animate" sincron.
Să înceapă să te înveţe primele cuvinte în engleză - "mother fucker".
Să jucaţi şah împreună şi să iţi spună că un cal nu merge în "L". Iar tu,mic domnitor peste pioni, regi şi nebuni, să îi iei regina. Nimic oedipian în asta. El să iţi spună că aşa e şi în viaţă, regina o iei nebun fiind.
Să scrieţi scrisori către Moş Crăciun, pe care să le faceţi rotocoale şi să le bagaţi în cupele sutienelor mamei.
Să îţi deseneze maşini, avioane, elicoptere, tancuri. Iar tu, mic Da Vinci al colii A4, să râzi de el când îţi desenează o motoretă.
Să dea foile la o parte şi să ia harta aia mare a lumii. Iar tu, mic Marco Polo al călătoritului cu dej'tul pe hartă, să împungi harta cu arătătorul şi să îl întrebi ce e acolo. El să îţi răspundă.
Să mergi de la Paris la Stambul, cu Orient Expressul tău din trei falange. Şi tot din Paris să ajungi la New York, cu Concorde-ul tău, tot din trei falange. Să ajungi la Cancun, Seychelles, Bali. Pe Aconcagua, Anapurna, K2. Şi foarte repede, atât de repede încât să îi faci geloşi pe Mr. Spok şi Cap'n Kirk. Iar el să îţi spună despre fiecare în parte. Să îţi spună că a fost "acolo..", după care să iţi mute arătătorul pe locul cu pricina. Şi să îţi mai arate şi alte locuri. Iar tu, mic Cristofor Columb al oceanului din cadă, să îi spui că şi tu vei ajunge acolo.
Să îţi citească seara. Să îţi spună că nu vei întâlni Cosânzene sau Cenuşărese, dar că vei da peste o fată cu mult mai frumoasă. Să îţi spună că Harap-Alb sau Făt metrosexual, ăsta, nu se compara cu voinicul lui.
În prima zi de şcoală, tu să i-l arăţi viitorilor colegi. Să nu te poţi abţine să spui "my dad is cooler than yours", iar porumbelul ăsta de ieşi pe gura, să nu te fi invăţat el să spui. El să râdă.
Iar în vacanţa de iarnă, să te ducă la munte. Să se lase trântit de tine, după care tu să îl acoperi cu zăpadă. Să îl pui să stea în picioare ca să îl faci om de zăpadă. Să îţi facă un bulgare la fel de mare ca tine. Să te tragă cu sania. Să te înveţe să te dai cu schiurile. Să îţi promită că peste ceva timp te va învăţa să te dai cu snowboard-ul.
Să îţi arate un munte al căui vârf se pierde prin ceaţă şi să îţi spună că acolo a fost el. Şi că te va duce acolo.
Să îţi spună că acolo s-a intâlnit odată cu un urs. Şi că altă dată a pierdut un prieten. Iar tu, mic Everest al vârfului de pat, să îi spui fără să îţi tremure glasul că vei ajunge şi tu pe acel vârf.
Să te duci cu tema de chimie la el, să îl rogi să te ajute, iar el să o dea la o parte şi să te ia în bucătărie să faceţi tot felul de experimente. Clătite umplute cu salată de vinete, cocktail din Coca Cola, must şi suc de măceşe, peste care să adăugaţi un praf mic de bicarbonat de sodiu, cornuleţe cu carne de mici, tort de mămăligă cu glazură de ciocolată.
Să te ia la fotbal, ca să îi araţi smecheria aia de ai învăţat-o în spatele blocului.
Să te ruşinezi când înjuri că nu ai dat gol, mai ales că el a scos şutul ăla care se ducea către păianjen. El să râdă, chiar dacă te aude pentru prima oară înjurând. Iar tu, mic Hagi al balonului de săpun, să îl lauzi, chiar de ţi-a închis poarta.
Să te ţină pe lângă el, când umblă pe la maşină. Să scoţi joja, să o ştergi de ulei. După care să te faci că îl împungi cu ea. Să strigi "Touche!", iar el să strige "Şi tu, Brutus?". Să râdeţi.
Să îţi spună ce e fiecare părticică a motorului, ce face, cum se numeşte. Iar tu, mic Senna al circuitelor de pe covorul din sufragerie, să îi spui că vei ştii să conduci la fel de bine ca şi el.
Să te vadă în faţa blocului cu o fată. Să îţi spună să nu îţi baţi joc de ele şi să nu te lauzi prietenilor cu ce faci tu cu ele. Iar tu, mic Casanova al scării de bloc, să îi spui, întâmplător, un "da, să trăiţi!", gândindu-te la fetişcana din ziua 'ceea, şi uşurat că blugii îţi acoperă erecţia cea de toate zilele.
Să te îmbărbăteze înainte de examene. E sigur că tu le vei lua din prima. Îl suni şi îi spui că ai luat sala şi traseul, şi că în câteva săptămâni îl duci la munte, de la Moeciu spre Câmpulung, unde el a rămas fără frâne, odată.
Să te ducă pe munte. Să te ducă pe mare.
Să zâmbească nostalgic, când îţi va vedea logodnica.
Să zâmbească mâhnit (se poate), când va fi să pleci la casa ta.
Să se transforme din nou în copilul acela pe care l-ai avut tu ca partener de joacă, când va fi să aibă grijă de copilul tău. Mama ta să îţi spună că aşa a fost şi cu tine, în timp ce te uiţi la el, cum îţi face copiii să râdă.
După care să nu îl mai vezi.
Iar tu, mic...mare...să plângi cu ochiul drept şi cu cel stâng, cu toate că el şi-ar fi dorit să râzi cu amândoi.
Câteva picături în făină.
I wrote the recipe, but I can't make this gingerbread man. I just cannot.
