dasdas monkey

De obicei mănânc singur. La marginea chiuvetei sau lângă un perete, dar singur.
Nu aprind lumina, candela luminează suficient de mult. Şi nu îmi iau papuci, oricât de rece ar fi gresia.
Dau perdeaua la o parte pentru a căuta acele ferestre cu lumină, puţinele care sunt la orele astea. Mai văd câte-o "small silhouetto of a man" pe la geam, neinteresat, probabil, de OTV-ul cel de toate nopţile, după care intorc repede spatele şi mă retrag din balcon în bucătărie.
Mai vin aici când mă doare capul, ca să stau rezemat cu fruntea de uşa frigiderului. Mai trag câte un maimuţoi ''meidin ţaina'' cu pretenţie de fridge magnet (magnet frigid?) de coadă şi îl târăsc pe uşă.
Look at him! He doesn't have a headache, he doesn't care about what others say! He never complains, never lies, never does booboos! And doesn't shout at me to stop dragging him by the tail. He cannot do all that, he's lifeless. Lifeless!
Should that make me feel better tho'?
I know the fridge door's my "cure" for headaches, but I know it can't prevent sore throats. Un anumit tip de dureri în gât. Durerile alea care prevestesc ceva, care ţin să mă anunţe că voi face ceva în câteva momente.
Incerc să mă gândesc la altceva.
O portocală. Ah! Not helping me at all. O curăţ; nu a mai fost o singură fâşie lungă, ca în nopţile trecute.
Refuz să văd anumite chestii. Refuz să înţeleg anumite chestii.
Mă fac că nu le văd, că nu le cred.
[interrupted] Great!
Nu pot! Nu pot şi pace!

P.S. : şi iată, gonesc visând numai ciute frumoase.