Nu vreau să dau ceasul cu o oră înainte...

...decât dacă ai face asta.

Dr. Jekyll & Mr. Hyde

E frumos.
Zâmbete în jur, râs mult, mult râs. Te dor obrajii şi abdomenul.
După care se sparge gaşca. Pleci de la locul faptei, iar pe drum te transformi.
Zâmbetul a dispărut. Mină marţială, nu scoţi nici un sunet, iar mişcările sunt puţine şi discrete. Calculate.
Te urci în metrou. "Atenţie, se închid uşile!". Metroul se băşeşte în stilu-i caracteristic, după care se urneşte din loc, cât se poate de "hai cu tata"ish.
Îţi observi mufarina în geam. Stai şi te uiţi un minut la figura pe care o ai, şi te gandesti că în urmă cu unsprezece minute zâmbeai. Acum nici de-al dreacu' nu poţi s-o faci, iar dac-o faci, se uită lumea ciudat la tine, că zâmbeşti făr' de motiv, ca un tembel. Şi aşa se uita la tine că arăţi ca o paparudă, ca o parasută, ca o piţipoancă. Eşti un piţiponc. Un frustrăţel, o femeiuşcă capabilă de pulăneală pe sub masa şi făcut pipi din picioare. Eşti un lăbăruş. Trist. E trist. Eşti trist.
Pui capul pe geam şi te uiţi la perechea de converşi albaştri din picioarele unui semen de al tău. Spui că sunt ca dreacu', pentru că sunt tenişi şi nu bascheţi, şi că şireturile sunt puse aiurea, paralel. Păcat că sunt albaştri, 's frumoşi. Bravo, bre, la şosetă albă.
Ai tăi sunt mai faini. Ai tăi sunt vintage. Sunt o pereche de Chucks negri, decoloraţi, cu mult praf pe ei şi înauntrul lor, praf care vine de la noroiul în care ai intrat în noaptea aia. Sunt puţin găuriţi la spate. Tre'să îi speli in curând. Da, sunt mai faini ai tăi decât ai lui. Au istorie, au personalitate. Cu ei ai fost prin Bucale, prin Londinium, pe plaiurile scoţienilor făr' de chilot pe sub fustă şi pe la bulgărusnacii cu ceafa groasă şi castravetele mic.
Nici acum nu zâmbeşti.
Şi poate cu perechea aceea vei urca scările Turnului Eiffel. Sau poate cu acea pereche vei ajunge la un balcon al Notre Dame-ului, de unde vei striga ca un oligofren "Sanctuary!!".
Nici acum nu zâmbesti.
A doua oprire. Confunzi staţia asta cu cea din urmă. La cea din urmă nu ai mai fost de la Anul Nou. Te uiţi la staţiile care sunt trecute pe perete şi te opreşti la numele uneia. Până acum ceva luni nu iţi spunea nimic, iar acum cum auzi de numele asta, te gândeşti la...ea.
Te gândeşti la chestii. Past tense. Schiţezi un zâmbet. A fost fain, să înţeleg.
Însă revii la starea ta de "grumpy ol' man", pentru că ai ajuns în staţia la care tre'să cobori.
Lume. Nu multă ca la orele 16-18, când peronul e bucureşteni-galore, dar e ceva. Şi pe stradă la fel. Nu mai faci slalom printre ei, aşa cum îţi place ţie. Mergi drept înainte. Nu aştepţi nici la semafor, pentru că e omuleţul verde făr' de ozeneu. Şi vine şi tramvaiul. Aştepţi un pic.
Din spate, "Nu e femeie, bă!".
"O fi travestit din ăla..."
Zâmbeşti ironic. Un zâmbet cât se poate de "pfff"ish.
Treci prin faţa unei biserici. Te gândeşti la o serie de persoane, te rogi să le fie bine. Ultima persoană e mai specială, de aia e la sfârşit, pentru că tot ce e bun e la sfârşit. Asta ţi-a spus-o un prieten.
Ajungi pe strada ta. Vezi un Golf V GTI Edition 30. Nici acum nu zâmbeşti, chiar dacă îţi place masinuţa aia.
Ajungi în faţa blocului, e întuneric, iar câinii de la bloc vin şi te întâmpină. Se dau jos de pe o maşină şi vin la tine. Dau cu lăbile pe tine şi vor să te joci cu ei. Îi cerţi că stăteau pe maşină. Ei fug în jurul tău. Zâmbeşti. Joacă. All play and no work.
E frumos.

Buna Travestire

Ieri am fost Houdini şi am ieşit din lanţurile (non-BDSM meaning) pe care mi le-a pus iubirea. Though it seems it wasn't so.
Astăzi voi fi pentru tine Greuceanu. Mă voi da de trei ori peste cap şi mă voi face iepure alb. Vei fi magician şi mă vei scoate din joben.

Mâine voi fi Pegas, iar în momentul în care mă vei chema, voi veni. Vei zbura peste gemul de trafic întins pe ditai felia de Bucureşti, vei vedea Bucaleul într-un mod cât se poate de "bird's-eye-view"esc. Şi nu vei întârzia la servici.

Iar poimâine voi fi dascăl. Te vei plimba pe hartă şi îţi voi spune despre fiecare burg pe care va poposi arătătorul tău drept. Vei spune nume de bazine, podişuri, golfuri şi munţi, pentru că ştii.
Iar răspoimâine...răspoimâine nu te voi vedea.

Porunca a cincea

I'm making a gingerbread man.

Mă întreb cum o fi tatăl perfect. Ăl' de şi-l doreşte fiecare copil, copil purtător de cocoşel, bătător de minge pe maidan şi adunător de - asta dacă mai există aşa ceva - su'prize.
Nu am întrebat lumea dacă există aşa ceva, sau dacă se poate creea. Nici măcar în cartea de bucate nu am găsit răspunsul.
Fir-ar a naibii, să vezi că tre's-o fac şi p-asta, să inventez reţeta. Apăi s-o fac...
Îmi trag şorţul pe mine, iau sita şi încep a cerne.
How should the Dad be?
Ar trebui să plângă din momentul în care ieşi din pântec. Să-i fută doctorului o palmă peste buca dreaptă, apoi să te ia şi să te ţină, înainte de a o face doctorul sau mama ta. Să nu te bată peste fese. Tu, mic dictator al maternităţii, să începi să râzi. E primul tău râs şi ai apucat să faci asta înainte de a plânge pentru întâia oară. Râs cu plâns, balegă de mânz!
Să fie el primul care se lasă inţărcat, făcându-ţi, astfel, loc ţie, viitor client fidel al lacto-barului "Sânul abundenţei". După care să adoarmă lângă patul în care eşti tu şi mama ta. Să dormiţi amândoi. Amântrei.
Să iţi schimbe scutecul, iar mama ta, întinsă pe pat, cu un sân dezgolit şi cu o mână atârnând în afara patului, să vă privească şi să râdă de îndemanarea lui, de felul în care el jonglează cu pudra de talc, cu uleiul de corp, ca şi cum ar face o plăcintă. Tu, mic dictator al apartamentului, să râzi pentru că deja i-ai luat-o înainte şi ai făcut o plăcinţică.
Să te ridice, să te întoarcă pe toate părţile, ca şi când ar căuta eticheta cu "Made in China" crezând că nu eşti real, după care să iţi învârtă cheiţa din spate, să te pună jos, iar tu, mică jucărie stricată, să începi să mergi de-a buşilea, beat de dragoste si lapte de sân.
Cu ochiul drept să plângă, iar cu cel stâng să râdă când te va auzi spunând pentru prima dată "dada"/"tata"/"tati" sau orice altceva dad-related, spus în limba bebeloneză, de tine vorbită şi înţeleasă.
Să stea întins pe jos, să te ia de mijloc şi să te facă avion. Să se ridice şi să te ridice şi pe tine, să fii mai aproape de tavan. Iar tu, mic Baron-Roşu al văzduhului sufrageriei, să râzi.
Să te ţină pe burta lui, iar tu să te faci că înoţi.
Să te ridice după ce dai cu fundul de pământ, încercând să loveşti cât se poate de tare mingea de fotbal.
Să prindeţi tuberculi, să încolţiţi uitându-vă la desene animate, cartofiorilor de canapea. Să fiţi cea mai bună echipă la proba de "replici-din-desene-animate" sincron.
Să înceapă să te înveţe primele cuvinte în engleză - "mother fucker".
Să jucaţi şah împreună şi să iţi spună că un cal nu merge în "L". Iar tu,mic domnitor peste pioni, regi şi nebuni, să îi iei regina. Nimic oedipian în asta. El să iţi spună că aşa e şi în viaţă, regina o iei nebun fiind.
Să scrieţi scrisori către Moş Crăciun, pe care să le faceţi rotocoale şi să le bagaţi în cupele sutienelor mamei.
Să îţi deseneze maşini, avioane, elicoptere, tancuri. Iar tu, mic Da Vinci al colii A4, să râzi de el când îţi desenează o motoretă.
Să dea foile la o parte şi să ia harta aia mare a lumii. Iar tu, mic Marco Polo al călătoritului cu dej'tul pe hartă, să împungi harta cu arătătorul şi să îl întrebi ce e acolo. El să îţi răspundă.
Să mergi de la Paris la Stambul, cu Orient Expressul tău din trei falange. Şi tot din Paris să ajungi la New York, cu Concorde-ul tău, tot din trei falange. Să ajungi la Cancun, Seychelles, Bali. Pe Aconcagua, Anapurna, K2. Şi foarte repede, atât de repede încât să îi faci geloşi pe Mr. Spok şi Cap'n Kirk. Iar el să îţi spună despre fiecare în parte. Să îţi spună că a fost "acolo..", după care să iţi mute arătătorul pe locul cu pricina. Şi să îţi mai arate şi alte locuri. Iar tu, mic Cristofor Columb al oceanului din cadă, să îi spui că şi tu vei ajunge acolo.
Să îţi citească seara. Să îţi spună că nu vei întâlni Cosânzene sau Cenuşărese, dar că vei da peste o fată cu mult mai frumoasă. Să îţi spună că Harap-Alb sau Făt metrosexual, ăsta, nu se compara cu voinicul lui.
În prima zi de şcoală, tu să i-l arăţi viitorilor colegi. Să nu te poţi abţine să spui "my dad is cooler than yours", iar porumbelul ăsta de ieşi pe gura, să nu te fi invăţat el să spui. El să râdă.
Iar în vacanţa de iarnă, să te ducă la munte. Să se lase trântit de tine, după care tu să îl acoperi cu zăpadă. Să îl pui să stea în picioare ca să îl faci om de zăpadă. Să îţi facă un bulgare la fel de mare ca tine. Să te tragă cu sania. Să te înveţe să te dai cu schiurile. Să îţi promită că peste ceva timp te va învăţa să te dai cu snowboard-ul.
Să îţi arate un munte al căui vârf se pierde prin ceaţă şi să îţi spună că acolo a fost el. Şi că te va duce acolo.
Să îţi spună că acolo s-a intâlnit odată cu un urs. Şi că altă dată a pierdut un prieten. Iar tu, mic Everest al vârfului de pat, să îi spui fără să îţi tremure glasul că vei ajunge şi tu pe acel vârf.
Să te duci cu tema de chimie la el, să îl rogi să te ajute, iar el să o dea la o parte şi să te ia în bucătărie să faceţi tot felul de experimente. Clătite umplute cu salată de vinete, cocktail din Coca Cola, must şi suc de măceşe, peste care să adăugaţi un praf mic de bicarbonat de sodiu, cornuleţe cu carne de mici, tort de mămăligă cu glazură de ciocolată.
Să te ia la fotbal, ca să îi araţi smecheria aia de ai învăţat-o în spatele blocului.
Să te ruşinezi când înjuri că nu ai dat gol, mai ales că el a scos şutul ăla care se ducea către păianjen. El să râdă, chiar dacă te aude pentru prima oară înjurând. Iar tu, mic Hagi al balonului de săpun, să îl lauzi, chiar de ţi-a închis poarta.
Să te ţină pe lângă el, când umblă pe la maşină. Să scoţi joja, să o ştergi de ulei. După care să te faci că îl împungi cu ea. Să strigi "Touche!", iar el să strige "Şi tu, Brutus?". Să râdeţi.
Să îţi spună ce e fiecare părticică a motorului, ce face, cum se numeşte. Iar tu, mic Senna al circuitelor de pe covorul din sufragerie, să îi spui că vei ştii să conduci la fel de bine ca şi el.
Să te vadă în faţa blocului cu o fată. Să îţi spună să nu îţi baţi joc de ele şi să nu te lauzi prietenilor cu ce faci tu cu ele. Iar tu, mic Casanova al scării de bloc, să îi spui, întâmplător, un "da, să trăiţi!", gândindu-te la fetişcana din ziua 'ceea, şi uşurat că blugii îţi acoperă erecţia cea de toate zilele.
Să te îmbărbăteze înainte de examene. E sigur că tu le vei lua din prima. Îl suni şi îi spui că ai luat sala şi traseul, şi că în câteva săptămâni îl duci la munte, de la Moeciu spre Câmpulung, unde el a rămas fără frâne, odată.
Să te ducă pe munte. Să te ducă pe mare.
Să zâmbească nostalgic, când îţi va vedea logodnica.
Să zâmbească mâhnit (se poate), când va fi să pleci la casa ta.
Să se transforme din nou în copilul acela pe care l-ai avut tu ca partener de joacă, când va fi să aibă grijă de copilul tău. Mama ta să îţi spună că aşa a fost şi cu tine, în timp ce te uiţi la el, cum îţi face copiii să râdă.
După care să nu îl mai vezi.
Iar tu, mic...mare...să plângi cu ochiul drept şi cu cel stâng, cu toate că el şi-ar fi dorit să râzi cu amândoi.

Câteva picături în făină.
I wrote the recipe, but I can't make this gingerbread man. I just cannot.

Sunt copil, ce pula mea!

(acţipilde cu animale) Koukou Roukou.
(su'prize strânse la mijloc cu o gumiţă) Turbo.
(su'prize cu turcaleţi) Minty.
(firimituri de ciocolată) Gersy.
(acţipildul cu "Jeep" care nu cădea niciodată) Action-Man.
(something...strawberry..ish) Kiss.
(ouăle galbene din plastic care ajungeau înfipte într-o antenă de Dacie) Kinder.
(acţipilde din pungile cu chipsuri) Star Foods.
(jetoane) Chupa Chups.
(să-ţi fac salbă,mânca-ţi-aş) Bănuţi de ciocolată.
(o mâncam în aşa fel, încât rămânea scris "cur") Ciocolată cu rom.
(cartonaşe) Chipicao.
(era bună) Măgura.
(eram într-un BMW ursuleţ şi am supt-o pentru că nu puteam să muşc din ea*) Toblerone.
(curcubeu) Skittles.
(you and me tube) Bonibon.
(piramide cu pai) Tropicana.

Erau multe, lua-le-ar...
Pufuleţi, biscuiţi, ciungi, napolitane, bomboane, sucuri, îngheţată românească în ambalaj de hârtie.
Tatuaje, cartonaşe, su'prize, acţipilde.
Maşini, fotbalişti, mai că nu erau şi cu ţâţe goale.
Erau.

*Kinky, isn't it? I had baby teeth, what was you expectin'?

Oare...?

...câte mingi de tenis încap într-o cameră?
...câte gloanţe încap intr-un corp uman?
...câte coji de seminţe încap într-o pubelă?
...câte cadouri încap în sacul lui Moş Crăciun?
...câte absenţe încap într-un catalog?
...câţi monştri încap sub un pat?
...câte reviste porno încap într-o baie?
...câte rapandule încap în HI5?
...câţi lilieci încap în peştera lui Batman?
...câţi centrimetri încap în eleva porno?
...câţi "te iubesc!" încap într-o ureche?
...câţi căţei încap în doggy Heaven?
...câţi scorţişoareci încap într-o cană cu vin fiert?

When I grow up, I'll propose with a hex nut

I'll propose with a hex nut, because I am what I propose with, tho' I agreed that I'm not a nut, but a fruitcake. Someone else's a nut.
And I'll propose not on top of a tall building, not after a romantic dinner at a chic restaurant, not...not somewhere...ugh! I'll just make up a place. I'll buy a DIY kit and make our own little Fruitcake-full-'a'-nuts-Land.
It'll be called....Trufflegar Square. Yes, Trufflegar.
And nothing'll be pink, nothing. Everything'll be brown. Chocolatishly brownish. Not that everything will suck in our life, but....hey, look on the darkside, brown ain't that crappy....it's sweet!
And d'you know Nelson's column from Trafalgar Sq. ? No, we're not gonna have a Willy Wonka column, because we'll probably have to treat him as a god and sacrifice someone/thing, so that this penis-named god make rain (cocoa milk) fall everytime it gets (meltingly) hot.
Global warming in our little land won't be such a bad thing. If it'll be dry, and it will be, because we probably won't have anything to offer to the god Wonka, we'll just tuck ourselves in melting chocolate. Yes, pretty much like piggies do. Only we can eat our mud. And play with it....in a rather non-forplayish way. But if you insist...
Yeah, I was saying 'bout a column. Well, whaddaya say 'bout a cinnamon column? Does it sound nice,cuz I know it'll surely taste and smell nice.
The clouds? Well...the clouds will be dark. Nooo, don't sigh, it'll be okay. Dark clouds won't bring nasty ass storms, but...cocoa milk showers. Okay, we'll make white clouds as well. Guess from cotton candy, right? Certainly not pink.
And remember how I said you could conquer a mountain? Yeah, by eating it. We'll eat mountains and plant the little flags just like that. "I declare this land in the name of... (burp!)". Hey, whatta we gonna lose? I mean, I'm one skinny little creep, you's got a big butt, so...why shouldn't we eat the damn mountains?
Oh, and hey, there will be no such thing as diabetes. Nope. Tho' I can't promise the same thing regarding venereal diseases.
It'll be nice in our little land, in Trufflegar Square. It's called square because it's biscuit shaped.
And let's make it an island, a square island.
So tell me, what would you take with you on this island?

Genius time XI

Eşti frigid, deci te frigi, nu te arzi.