Ai înţeles, măi păsărico?

Am o lună de Twităroşenie pe blogul pitic. Să ne traiască!
Mi-am mutat o parte din chelcăşozurile pe care le-aş fi postat ceva mai greu pe motherblog: pastile, perle. Fireşte, nu le-am mutat de tot.
Twitter e fain pentru postări-instant (just add water, vorba Măgarului) şi pentru că, fiind limitat la 140 de caractere, necesită o oareşcare capacitate de sinteză (mă pricep la asta - vezi tezele din liceu). Dacă ştii ce anume să scoţi dintr-o posibilă ciripeală şi să o păstrezi la fel de interesantă, sau dacă te pricepi la îndesat cuvinte, astfel încât în ambele cazuri să ai maxim 140 de caractere, atunci e de ajuns. Da, e precum făcutul cârnaţilor: ori tai, ori mai îndeşi în maţ.
Twitterul mai e şi o unealtă capitalistă de propagandă a ştirilor cotidiene de interes naţional la nivel de scară de bloc. Adică o folosesc ca să scriu tot felul de porcării despre chestii mondene (vezi Flacăra vomă...movă).
Desigur, nu e totul numai lapte şi miere. Sunt şi lucruri care nu îmi plac.
Nu îmi plac ciripelile de genul "mam trezit, mam dus in baie, am facut laba. nu era apa calda". Asta e, frate: pesemne că toţi aurolacii din Bucureşti s-au aliniat perfect.
Nu îmi place când ciripelile sunt folosite ca reply la IMs sau SMS.
Nu îmi place modul de linkuire în cadrul ciripelilor. Linkul final are un număr standard de caractere, însă contorul nu ţine cont decât de cârnatul de link pe care îl bagi tu. Vei introduce un link de 110 de caractere, nu vei mai avea decât 30 libere, cu care poţi scrie "dă clic aici fraere", iar după postare observi că linkul tău are douăj de caractere, lucru ce ţi-ar fi permis să adaugi un "pana nu te iau la salam pe tine si toata familia ta".
Altceva ce nu îmi place, dar mai ales, nu înţeleg: de ce la scurt timp după ce primeşti follow de la un utilizator, acesta nu te mai urmăreşte, atunci când vede că nu îi dai follow? Brusc şi dintr-o dată, nu mai eşti interesant, domn'e. Măi, să fie.
Twitterul e simplu, e time-saving şi e făcut şi pentru proşti. Aşa că, dacă eşti prea prost ca să scrii un articol de blog, sau prea leneş, atunci Twitterul e pentru tine. Ah, nu! Twitter e pentru persoanele active, comunicative, care doresc să împărtăşească numeroasele gânduri, păreri, ştiri, alegând, din acest motiv, social network-ul în cauză. Mda, pula! Social networking, după părerea mea, este foarte "contradiction in terms".
Eh, oricum, sunt convins că se va umple de chestii ciopârţite, de genul "mh, k. ms. vb mai tz. pup. pa!".
So why Twitter? Deoarece pentru mine e firul pe care îmi pot înşira perlele (iar filozofez, pesemne că mi-e foame). Iar dacă te întrebi dacă am scris ceva pe Twitter cât timp am clocit postarea asta, răspunsul este "da".