S'tem în septembr'e. Cuprins.

Luna în care coafura nu mai rezistă. Nicio zi fără puloaie, vânt şi gem de trafic.
Luna în care mă duc la slujba de la admiterea la master: "profesorii întreabă, studenţii se-nchină. Şi viţă-vercea".
Luna în care se numără boboacele din liceu şi facultăţuri. De asemenea, luna în care se numără punctele pe care le face Steaua în Europa. Toate cele două, adică.
Luna ciorapilor lycra dalmaţieni, pictaţi cu stropi din băltoacele pline cu apă de ploaie, plină de zoaie.
Lună cu ploaie, dar făr' de ploaie de stele.
Luna lui Doftor Casă, a Familistului si a Simpsonienilor.
Luna gecii de piele şi a bascheţilor uzi.
Luna de dinaintea lunii propice de ieşit cu maşina pe Valea Oltului.
Luna în care la Bucureşti concertează Pistoalele şi cârnaţii trandafir. În deschidere: Avram Iancu şi domnul Trandafir.
Luna lui "3 ani de netuns".
Luna în care ziua şi noaptea termină la egalitate.

Nişte zile la mare, some thoughts about it

Întrucât Facebook are cel mai ghei contor de litere, subsemnatul face cale întoarsă până pe blog-su, ăl' mai blog dintre bloguri. De altfel, şi primul.
Aşadar, caractere galore, că nu mai sunt limitat la 420.

So..câteva zile la mare, some thoughts about it.

• Coaja de portocală se-ntoarcă. Chiar mi-e dor să văd nişte picioare făr' de celulită. It's not a fetish (I think), I just happen to like legs very much. Cu toate astea, nu am putut învăţa ceva pentru admitere la master pe plajă. Not fair, barem de era una din două naşpa, not both.

• Curent căzut în toată staţiunea? Good, now let's play "getting lost from mom and dad, while grabbing people's butts in crowded places". Sadly, I suck at playing this game, just as I sucked playing "losing the tourist" with Quintin at Gara de Nord.

• Zona Vourvourou e de luat la picior, nu se poate lua la pachet. Go visit şi căscaţi obiectivele. La fel şi Peninsula Calcidică.
  

Oh, yeah, şi vreau să fac Olimpul. Trei vârfuri de peste 2900 de metri (Mytikas - 2918m, Skolio - 2912m, Stefani - 2905m), fair enough. Fancy..?

Ai înţeles, măi păsărico?

Am o lună de Twităroşenie pe blogul pitic. Să ne traiască!
Mi-am mutat o parte din chelcăşozurile pe care le-aş fi postat ceva mai greu pe motherblog: pastile, perle. Fireşte, nu le-am mutat de tot.
Twitter e fain pentru postări-instant (just add water, vorba Măgarului) şi pentru că, fiind limitat la 140 de caractere, necesită o oareşcare capacitate de sinteză (mă pricep la asta - vezi tezele din liceu). Dacă ştii ce anume să scoţi dintr-o posibilă ciripeală şi să o păstrezi la fel de interesantă, sau dacă te pricepi la îndesat cuvinte, astfel încât în ambele cazuri să ai maxim 140 de caractere, atunci e de ajuns. Da, e precum făcutul cârnaţilor: ori tai, ori mai îndeşi în maţ.
Twitterul mai e şi o unealtă capitalistă de propagandă a ştirilor cotidiene de interes naţional la nivel de scară de bloc. Adică o folosesc ca să scriu tot felul de porcării despre chestii mondene (vezi Flacăra vomă...movă).
Desigur, nu e totul numai lapte şi miere. Sunt şi lucruri care nu îmi plac.
Nu îmi plac ciripelile de genul "mam trezit, mam dus in baie, am facut laba. nu era apa calda". Asta e, frate: pesemne că toţi aurolacii din Bucureşti s-au aliniat perfect.
Nu îmi place când ciripelile sunt folosite ca reply la IMs sau SMS.
Nu îmi place modul de linkuire în cadrul ciripelilor. Linkul final are un număr standard de caractere, însă contorul nu ţine cont decât de cârnatul de link pe care îl bagi tu. Vei introduce un link de 110 de caractere, nu vei mai avea decât 30 libere, cu care poţi scrie "dă clic aici fraere", iar după postare observi că linkul tău are douăj de caractere, lucru ce ţi-ar fi permis să adaugi un "pana nu te iau la salam pe tine si toata familia ta".
Altceva ce nu îmi place, dar mai ales, nu înţeleg: de ce la scurt timp după ce primeşti follow de la un utilizator, acesta nu te mai urmăreşte, atunci când vede că nu îi dai follow? Brusc şi dintr-o dată, nu mai eşti interesant, domn'e. Măi, să fie.
Twitterul e simplu, e time-saving şi e făcut şi pentru proşti. Aşa că, dacă eşti prea prost ca să scrii un articol de blog, sau prea leneş, atunci Twitterul e pentru tine. Ah, nu! Twitter e pentru persoanele active, comunicative, care doresc să împărtăşească numeroasele gânduri, păreri, ştiri, alegând, din acest motiv, social network-ul în cauză. Mda, pula! Social networking, după părerea mea, este foarte "contradiction in terms".
Eh, oricum, sunt convins că se va umple de chestii ciopârţite, de genul "mh, k. ms. vb mai tz. pup. pa!".
So why Twitter? Deoarece pentru mine e firul pe care îmi pot înşira perlele (iar filozofez, pesemne că mi-e foame). Iar dacă te întrebi dacă am scris ceva pe Twitter cât timp am clocit postarea asta, răspunsul este "da".