Gîngurind un gând... (Alt copil imbecil)

MAMAAAAAAAAAA!!!
Mama iesea la geam,iar el,"golanul",pleca.Nu avea de gand sa imi faca nimic;el stia asta,mama stia asta,insa eu nu stiam asta.Nu era funny deloc.Tot ce nu insemna raset,joy si alte lucruri gay,era "rau".Poate mai rau decat strainii,care stim ca au cele mai bune dulciuri.
Si asta se intampla intotdeauna cand ma jucam de-a Ciki Chan,Brusli si alti Tarzani,sau cand dadeam mucu la "sotron",ajungand la "nu-mai-tin-minte-ce" level,pe sangele,sudoarea si skillu' meu.
Pe atunci nu aveam borduri expuse pe marginea trotuarului,asa ca pana gaseam 6 pietre ca sa jucam "castel" ne lua chiar mai mult timp,decat ii ia unui cocalar sa se spele pe dinti [si nu cu Orbit] si de cele mai multe ori,se gasea sa treaca cate un nenea cu machina peste castelul P+5,de scara 1:n,freshly erected.Ca fapt divers,in castel nu locuia nicio pR!nTz3$@.
O ardeam in ninja/navy seal mode cand ne jucam de-a "fatzascunselea".Cautam "fiintele" nascatoare de global warming care aveau prelata pusa,ca sa ne ascundem sub ele.
Ne masuram fortele.Ne credeam mari olimpici si incercam sa nimerim zeii Olimpfffului cu rotocoale de noroi.Insa ele nu treceau mai mult de etajul 3.Era un fel de tratament cu namol,namol de Rahova,aplicat pe peretii blocului.
Ne jucam Cauntar,Craisis,Anril Turnament si alte FPS [plural],fara luneta,fara maximum strenght/speed/stealth,fara Alt+F4,fara coduri.Asta pentru ca noi faceam frag-uri cu cornete.Asta pentru ca headshot-ul era dureros.Asta pentru ca dupa ce ramaneam fara munitia non-glossy,urma lupta cu tevile din plastic,la care lucram ore intregi si pe care le stricam in cateva minute.Dar asta era sacrificiul pe care trebuia sa il facem.Merita sa pierzi o teava decat sa ajungi sa treci prin "tevile caudine".
Iar cand toata treaba asta cu cornetele incepea sa ni se para o joaca de copii,atunci treceam la nivelul imediat urmator,pe scara durerii,al barbatiei [huh?]:boabele de fasole.
Nu era nimic mai dureros decat asta.Arma era discreta si eficienta.Era mult mai usor sa iei un flacon de la "stiu-eu-ce" pastile,sa tai fundul si sa treci un balon peste el,decat sa muncesti la o teava pentru cornete,la care trebuia sa te gandesti la aspect,manevrabilitate,depozitarea munitiei,etc.
Aveam spirit de seller.Negociam la sange suprizele Turbo.Intotdeauna cautam sa avem teancul cat mai "far' de dubluri" cu putinta.Colectia de cai putere pe support glossy era legata cu o "gumita" [elastic],la fel cum sunt legate si "surprizele" cu zerouri ale patronului piperian.Mai tarziu aveam sa inlocuim elastEcul cu "portofele",care nu erau altceva decat doua patrate de musama sau plastic,lipite sau cusute pe margini,intre care venea comoara noastra.De altfel,"portofelele" erau rezistente la tavaleala,respectiv "liniute" intre "portofele",liniute care,de comun acord,nu se jucau pe pink-slip,din motive lesne de inteles.
Iarna,dadeam in boala "cazemata tycoon"ului si a tot felul de PUZ-uri la nivel de gradina blocului,acoperita cu zapada imaculata.Da,aveam borduri si pe atunci,recunosc.
Eram copil,nu aveam griji,stateam afara pana cand se intuneca.Iar cand veneam de afara,stiam ca urmau cateva zeci de minute de desene animate pe "learn English with Cartoon Network" nedublat si neporcariizat.Iar daca nu se lasa cu desene animate,trebuia sa ma multumesc cu tortura numita MTV.Pe vremea aceea,imi placea mai mult "Tom si Jerry" decat "Dance Floor Chart",iar Faithless - Insomnia nu se compara cu theme songul de la...de la orice.
Acum insa,lucrurile stau altfel.
Insomnia este pe langa un clasic floorfiller si ceva care imi starneste amintiri,si un obicei;nu mai dormim,ci ne permitem sa stam la afterhours.Acum ne masuram in cai putere pe Magheru,in RONi lasati ca bacsis la cafenele pe Dorobanti si in numere de Vodaforange ale reprezentelor sexului pe Youtube.Ale sexului frumos..facut.
Uite,ma gandesc la tot felul de maruntisuri dintr-astea din copilarie si ma incearca tot felul de sentimente.Nu stiu care sunt cele mai bune,nu stiu pe care sa le aleg.Sa fie rusine,ca alergam ca un bezmetic prin fata blocului tipand?Sa fie oftica,pentru ca atunci nu aveam griji?Sa fie tristete,pentru ca nu voi mai fi niciodata,dar niciodata,copil?Sa fie renegare?Ce sa fie?In copilarie era mult mai usor de luat decizii,aveam doar doua optiuni: bine si mai putin bine.
Si in acelasi timp,ma gandesc la maruntisurile cotidiene.Nici daca ar fi cu a.),b.),c.)...nu cred ca as putea lua o decizie.Poate pentru ca nu le cantaresc bine.Poate pentru ca fug de responsabilitate. Si o droaie de alte "poate"uri.Sau poate pentru ca ma gandesc la cum e sa fii copil.Sau poate pentru ca ma gandesc la cum era cand eram copil.
Past tense.