"El" : La vremuri noi,tot voi..

E o zi speciala pentru mine.
Imbrac straie de sarbatoare.Simt mirosul chibritului stins.
O lumanare.Una singura,asezata minutios,fix in centrul tortului.E totusi putin inclinata,e foarte "tower of Pisa"ish.Imi place.The candle marks the spot.Asteapta doar ca flacara sa fie stinsa.Asteapta doar acel mic ragaz,pe care il ai inainte,cand iti pui acea dorinta,dorinta care nu e altceva decat un item din to do listul tau,pe care nu il vei realiza decat al naibii de greu.
Insa nu e asa.Straiele nu-mi par a fi deloc de sarbatoare,ci de zi cu zi.Mirosul de la chibritul stins este insotit de mirosul de tigara,iar lumanarea..he! as fi avut nevoie de una,cat sa imi pun acea dorinta.
Este ziua mea.Nu simt asta insa.Refuz sa cred ca e o zi cat de cat mai speciala.Asta pentru ca m-ar intrista si mai mult.
Am un an.Da,acum un an rosteam pentru prima data primele cuvinte.Nu am spus "mama",nu am spus "tata".Am rostit niste cuvinte poate prea mari pentru mine.A fost acel "voi face si voi drege" care te face sa crezi ca te imbarbateaza.M-am mintit.I-am mintit.El m-a mintit,de fapt.Pentru ca el m-a creat,pentru ca el mi-a dat viata.El imi dadea glas cand vroiam sa fiu tacut.El ma facea sa spun lucruri pe care nu vroiam sa le spun.Eu insa nu am ce sa fac,nu am cum sa ma impotrivesc si nici sa imi afisez bucuria,daca el m-ar face mai frumos,mai sensibil,mai romantic,mai nervos,mai hazliu,mai...mai...mare.Daca m-ar face mare.MARE!Sa cresc in ochii lui,pentru ca el sa ma indrageasca,sa isi doreasca sa fiu ceva reprezentativ pentru el,sa se mandreasca cu mine.Sa cresc in ochii lor,pentru ca ei sa ma placa,sa le fiu simpatic.Sa cresc in ochii mei,sa stiu ca sunt macar important pentru cineva.Mi-e greu,pentru ca sunt multi ca mine.Si lui ii este greu,pentru ca sunt multi ca el.Insa pentru ei...pentru ei nu este greu.Ei de fapt ma ridica sau ma coboara,nu el.Ei ma pot adora si la fel de usor,se pot dispensa de mine.Insa,depind de el...depinde de el.
Am un an.Am strans douasprezece luni si de doua ori mai multe articole.Pastile,schite,postari,corecturi.Ar insemna ca,imi faceam simtita prezenta doar de doua ori pe luna.E putin.Nu pot sa il blamez,pentru ca el de fapt,se interesa de mine,incerca sa ma faca frumos,sa ma aranjeze,sa ma faca placut.Insa,de multe ori nu reusea.Se oprea fara nici un motiv.Statea chiar si minute in sir fara a "spune" ceva.Nu reusea.A vrut de multe ori sa imi dea glas,insa a ezitat in ultim moment.Isi asternuse gandurile,apoi furios le indeparta..pentru totdeauna.Avea ganduri marete.Nu a vrut sau poate ca nu i-a placut sau pur si simplu,nu i-a reusit.Invoca tot timpul muza,muzele.Ele ii mai dadeau o farama de inspiratie,insa nu avea puterea de a continua.Ii fugea gandul in alta parte.Spunea de "ea".
Poate ca "ea" era muza care ii lipsea.Insa,la fel de usor,"ea" poate sa dispara din minte.O poate face uitata.Cu toate astea,el stie ca tot ce "spune" e pe placul ei.Bun,poate nu tot.
Nu vreau sa vorbesc despre "ea",pentru ca el ma are pe mine si nu pe "ea".Si nu cred ca va reusi sa o aiba.Poate doar dupa multa vreme.Insa "ea" nu va fi "ea".Se inchide prea mult.Se teme.Incearca sa "spuna" totul aici si nu de fata cu altii,tocmai pentru ca aici nu ii poate vedea.Insa,asta nu il ajuta.El crede ca e refugiu.Eu nu sunt refugiul lui.
In ultimul timp a inceput insa sa ma bage in seama.Sa fie oare semn al fericirii sau exteriorizarii?
Am un an.Vreau sa il traiesc si pe al doilea,cu succesuri,tristeturi,bucureturi si commenturi.